Doar nori.

O mare parte din frumusetea  lumii se datoreaza norilor. Neschimbatul albastru al unui cer frumos si insorit nu se compara totusi cu gloria norilor schimbatori. 
Pana si viata isi are norii ei. Ei ne dau umbra, ne invioreaza, dar uneori ne acopera cu intunericul noptii. Dar niciodata nu este un nor fara „stralucirea lui“.
Daca am putea vedea norii de sus – in toata gloria lor cu aspect de valuri, scaldati in reflexiile luminii, si maiestuosi ca Alpii – ne-am minuna de stralucirea lor magnifica.

Ii vedem numai de jos, deci cine ne va descrie „stralucirea“ care le scalda inaltimile si se reflecta din fiecare pisc al intinderii lor? Nu cumva fiecare strop de ploaie din ei soarbe insusiri datatoare de sanatate, care mai tarziu vor cadea pe pamant?
O daca ai putea sa vezi de sus durerile.  Doar asa ai putea cunoaste frumusetea curcubeului de culori care se reflecta.

P.S: Aceste ganduri le-am primit de la o prietena foarte draga mie.