O scoica...

“O scoică spunea vecinei sale: "Simt într-adevăr o mare durere în mine. Este ceva greu și rotund și sunt extenuată." Cealaltă scoică răspunde cu o plăcere arogantă: "Fie lăudate cerul și marea, eu nu simt nicio durere. Mă simt bine și sunt sănătoasă atât pe dinafară cât și pe dinăutru." Trecea în acel moment un crab și le auzi pe cele două scoici și spuse celei care se simțea bine și era sănătoasă: "Da, tu te simți bine și ești sănătoasă, dar durerea pe care o poartă vecina ta în ea este o perlă de-o frumusețe extraordinară. Este darul cel mai mare atunci când i se strecoară în interior un firicel de nisip, un grăunte infim care o rănește, o face sa plângă, să strige, să dispere. Zi după zi, transformă durerea ei într-o perlă: este lucrarea cea mai frumoasă a naturii." Când ai o durere în sufletul tău, un fir de nisip adus de vânturile vieții care îți provoacă în interior o suferință, nu uita de pilda celor două scoici: urmărește perla care va ieși din tine și sufletul tău ca urmare a acestei dureri, urmărește-ți creșterea. Numai prin încercări devenim valoroși cu adevărat.” (Bruno Ferrero)

Bolnavi de dragoste.

Bolnavi de dragoste: aceasta este declaraţia credinciosului care tânjeşte după Isus; el este bolnav după Domnul său. Sufletele milostive nu se simt în largul lor decât în tovărăşia lui Hristos, fiindcă, dacă se îndepărtează de El, îşi pierd pacea. Cu cât sunt mai aproape de El, cu atât sunt mai aproape de pacea cerului; cu cât sunt mai aproape de El, cu atât mai plină le este inima, nu numai de pace, ci şi de viaţă, putere şi bucurie, fiindcă toate acestea depind de comuniunea constantă cu Isus. Ceea ce este soarele pentru zi, ceea ce este luna pentru noapte, ceea ce este roua pentru flori, aceea este şi Hristos pentru noi. Ceea ce este pâinea pentru cel flămând, îmbrăcămintea pentru cel gol, umbra unei stânci pentru călătorul în deşert, aceea este Isus Hristos pentru noi; Binecuvântată este foamea, de vreme ce vine de la Dumnezeu. Dacă nu aş avea binecuvântarea de a fi săturat, aş căuta aceeaşi binecuvântare în toate lucrurile, până aş fi umplut cu Isus. Dacă nu m-aş hrăni cu Isus, aş sta la uşa cerului flămând şi însetat după El. Există o binecuvântare în această foame, de vreme ce ne conduce la fericirea Domnului. Dar binecuvântarea implică o făgăduinţă. Dacă Hristos ne face să tânjim după El, tot El va sătura această foame; şi atunci când va veni la noi, aşa cum doreşte, va fi nespus de frumos!

The sound of soul.

Mă întreb câteodată dacă nu ar exista muzica cât de goală și pustie m-aș simți? Pentru că dincolo de toate celelalte arte, muzica este de departe cea care transmite cel mai mult. Puterea muzicii constă în faptul că ea se adresează direct sufletului, prin natura ei vibratoare, muzica ridică nivelul de bucurie și mă aduce mai aproape de ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte banale. Muzica este o legendă vie, ea dă esență universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, viață și bucurie. 

De câte ori nu v-ați lăsat purtați de acordurile ei sensibile, de câte ori nu ați simțit scânteia care a aprins focul în sufletele? Muzica este un dar divin, fie că este vorba de o trăiere unică, fie că este vorba de o vibrație anume, fie că rezonează odată cu inima ta asemeni ciripitului de păsărele pe un cer înstelat sau de murmurul apei de izvor de la capătul pădurii. Muzica este oriunde, în noi și fără ea ar fi atât de pustiu în sufletele noastre …

Prin muzică trebuie să arătăm armonia agreabilă în onoarea lui Dumnezeu, dar și desfătarea permisă sufletului. Și toate astea, doar în El. 

Fa-ti timp...

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcăr o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
Fă-ți timp să poți, cu mila să te alini oricând!
Fă-ți timp pentru-adevăruri și adâncimi de vis,
Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lânga izvor,
Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor!
Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ti timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni….
Fă-ți timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini….

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să guști frumosul din tot ce e curat,
Fă-ți timp, că ești de multe mistere-nconjurat!
Fă-ți timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții adevăratul sens!
Fă-ți timp, acum!
Să știi: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieții, n-o mai strângi!

Rudyard Kipling, Fă-ți timp…

Promisiuni.

Uneori pare că Dumnezeu nu se ţine de promisiuni, dar timpul confirmă că El a fost credincios promisiunilor Sale de fiecare dată. Ne speriem şi ne îngrijorăm uneori din cauza unor aspecte care nu ne afectează direct, dar par ameninţătoare şi dramatice. Uităm când auzim tunete şi trăsnete de promisiunile lui Dumnezeu şi pentru că până atunci credinţele noastre în oameni au fost zdruncinate serios avem tendinţa de a pune la îndoială promisiunile lui Dumnezeu pentru noi.

Dragii mei promisiunile lui Dumnezeu sunt împlinite şi credinţa în El niciodată nu este fără finalitate sau înşelată. El este singurul care îşi împlineşte toate promisiunile şi nu uită sau motivează lipsa lor în nici un fel. El este credincios şi drept şi asta nu poate fi schimbat de minciuni sau de oameni sau fenomene ale naturii, nici chiar Satan nu poate face asta. Dumnezeu e neschimbabil, e statornic e acelaşi din veac în veac.

Să fim atenţi la ce şi în cine credem. Credinţa în Dumnezeu nu va fi înşelată niciodată, El nu îşi va uita promisiunile, nu le va ajusta pe parcurs, nu le va anula, nu la va diminua. Dumnezeu este credincios şi drept, Dumnezeu este acelaşi în veac. El va fi alături de tine când îl chemi, va binecuvânta viaţa celor ce se încred în El şi nu îi va dezamăgi niciodată în ceea ce le-a promis.

My joy. Your joy.

What was the joy that Jesus had? Joy should not be confused with happiness. In fact, it is an insult to Jesus Christ to use the wordhappiness in connection with Him. The joy of Jesus was His absolute self-surrender and self-sacrifice to His Father— the joy of doing that which the Father sent Him to do— “. . . who for the joy that was set before Him endured the cross . . .” (Hebrews 12:2). “I delight to do Your will, O my God . . .” (Psalm 40:8). Jesus prayed that our joy might continue fulfilling itself until it becomes the same joy as His. Have I allowed Jesus Christ to introduce His joy to me?

Living a full and overflowing life does not rest in bodily health, in circumstances, nor even in seeing God’s work succeed, but in the perfect understanding of God, and in the same fellowship and oneness with Him that Jesus Himself enjoyed. But the first thing that will hinder this joy is the subtle irritability caused by giving too much thought to our circumstances. Jesus said, “. . . the cares of this world, . . . choke the word, and it becomes unfruitful” (Mark 4:19). And before we even realize what has happened, we are caught up in our cares. All that God has done for us is merely the threshold— He wants us to come to the place where we will be His witnesses and proclaim who Jesus is.

Have the right relationship with God, finding your joy there, and out of you “will flow rivers of living water” (John 7:38). Be a fountain through which Jesus can pour His “living water.” Stop being hypocritical and proud, aware only of yourself, and live “your life . . . hidden with Christ in God” (Colossians 3:3). A person who has the right relationship with God lives a life as natural as breathing wherever he goes. The lives that have been the greatest blessing to you are the lives of those people who themselves were unaware of having been a blessing.

Revarsa-Te prin mine!

"Duh al Dumnezeului cel Viu, roagă-Te gândul Tău prin mine!
Nu cer nimic altceva de la Tine decât puterea Duhului.
Purifică-mă, îndeamnă-mă, călăuzește-mă, acoperă-mă.
Duh al Dumnezeului cel Viu, roagă-Te prin mine gândul Tău.

Putere a Dumnezeului veșnic, revarsă-ți puterea prin mine!
Sfânta putere-a Cincizecimii Ți-o cer.
Smerit, sfânt, spre slava Ta-
Putere a Dumnezeului veșnic, revarsă-ți puterea prin mine!

Îndurare-a Dumnezeului viu, transmite-Ți dragostea prin mine!
Nimic altceva decât iubirea Calvarului nu-mi împlinește nevoia.
Iubire ce arde, iubire ce tânjește;
Îndurare-a Dumnezeului viu, transmite-Ți dragostea prin mine.

Har al lui Dumnezeu, veșnic har, atinge-i pe cei pierduți prin mine,
Sensibilitate față de orice neam Îți cer!
Să-i iubesc, să-i ridic s-ajung la ei, să-i învăț;
Har al lui Dumnezeu, veșnic har, atinge-i pe cei pierduți prin mine!

Viață a lui Dumnezeu, veșnică viață, revarsă-Te prin mine!
Nu cer nimic altceva decât viața Ta!
Viață ce constrânge, viață ce mărturisește-
Viață a lui Dumnezeu, veșnică viață - revarsă-Te prin mine!"

(Leonard Ravenhill)

O noua zi.

Fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viață. O astfel de zi ne dă ocazii pentru a învăța ceva nou: există lucruri care ni se vor întâmpla doar odată în viață și depinde de noi dacă vom profita de acestea sau nu.

Dar fiecare zi aduce cu ea noi lupte. Nu contează ce lupta duci, acestea variază de la o extremă la alta. Dacă lupta ta este “mare”, în comparație cu alții este irelevant. Dacă e imensă pentru tine, atunci lui Dumnezeu îi pasa! Nu te teme!

Capodopera.

“Sunt capodopera lui Dumnezeu. Sunt minunat. Sunt talentat. Sunt original. Dumnezeu mi-a dat tot ce am nevoie”. Asta e ceea ce David spunea în Psalmul 139. El a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a creat într-un mod deosebit și a declarat că ceea ce a făcut Dumnezeu a fost minunat.

Cei mai mulți oameni cred că devin modești prin punerea lor înșiși jos. Ei spun, “Oh, eu nu sunt așa de talentat. Nu sunt așa grozav.” Dar, de fapt, ar trebui să fim cu toții îndrăzneți și să spunem “Sunt deosebit. Sunt o capodoperă. Dumnezeu m-a făcut și El nu face gunoi! Sunt echipat, sunt împuternicit și eu sunt deosebit!”.

Creatorul spune: “EȘTI O CAPODOPERĂ!” E timpul să fii de acord cu Dumnezeu și să-ți dai seama cât de mult te iubește. E timpul să realizezi cât de special ești. 

Asculta!

"Vocea lui Dumnezeu este prietenoasă. Nimeni nu trebuie să se teamă s-o asculte, decît dacă s-a hotărât să i se împotrivească.

Oricine va asculta, va auzi Cerul vorbind. Este important să ne liniştim ca să-L aşteptăm pe Dumnezeu. Şi cel mai bine este dacă suntem singuri, preferabil cu Biblia deschisă în faţa noastră. Apoi, dacă dorim, ne vom apropia de Dumnezeu şi vom începe să-L auzim vorbind inimilor noastre. Cred că pentru fiecare om în parte apropierea se va produce astfel: mai întâi, un sunet ca al unei Prezenţe ce umblă prin grădină. Apoi o voce mai inteligibilă, dar încă departe de a fi clară; după aceea, fericitul moment când Duhul începe să ilumineze Scripturile, iar ceea ce a fost doar un sunet devine acum un cuvânt inteligibil, cald, intim şi clar, ca şi cuvântul unui prieten drag. în urmă va veni viaţa şi lumina şi, mai important decât orice, capacitatea de a-L vedea, de a-L îmbrăţişa şi de a ne odihni în Isus Hristos ca Mântuitor, ca Domn, ştiind ca El e Tot ce ne trebuie."

(A.W.Tozer: În căutarea lui Dumnezeu)

Rabdarea.

Răbdarea este una din acele puteri care reuşeşte să calmeze sentimentele de supărare şi revoltă, ce izbucnesc în inima simplului om sau care linişteşte durerile şi suferinţele grele.

Răbdarea este sămânța ce are ca rod nădejdea. Ea se naște din ceea ce rămâne în urma tristeții. Suferința se alină în răbdare, răbdarea adânceşte experienţa, iar aceasta din urmă lasă loc speranței. Iar speranța nu este niciodată înșelată, pentru că este singurul lucru pe care îl purtăm mereu în noi.

Omul aflat într-o situaţie limită, știe doar el că speranța într-adevăr moare ultima. Uneori uităm că răbdarea, mereu răbdarea, poate rezolva ceea ce nimic altceva nu rezolvă.   

Răbdarea este, într-un fel sau altul, un fel de coroană de preț pe care numai cei înțelepți știu să o poarte…    

Cuvinte.

Imaginează-ți cum a arătat primul cuvânt din univers, cel de la care s-a creat toată realitatea pe care o cunoaştem.

Uneori cuvintele curg prin degetele cuiva, la început grele și bolovănoase. Apoi își așteaptă șlefuirea, zâmbetul sau lacrima, bucuria sau durerea, voința, puterea, strigătul de neputință care cere îndurare, aruncate undeva în golurile unui suflet aflat într-o zvârcolire continuă. 

Uneori, după ce au împovărat pagini și umeri, cuvintele încep să muște ca niște animale. Se strâng, la început, două, trei, patru… Devin propoziții, apoi fraze, apoi paragrafe, capitole…  

Uneori în locul cuvintelor apar lacrimi. Dar mai bine ar fi să apară zâmbete prin cuvinte frumoase, rotunjite, calde și sincere. Oamenii privesc acele cuvinte ca pe ceva strălucitor, ceva încărcat de căldură, de magie.

Iar acum o întrebare: pentru ce folosim noi cel mai des cuvintele? Pentru a aduce zâmbete sau lacrimi?

Dragostea.

Dragostea

dragostea,

este eternitatea sufletului dăruit pentru a iubii,
este un dar divin ce izvorăște din Tine,
este un cadou prețios pe care Tatăl l-a dăruit,
este bucuria inimii atunci când privește interiorul sufletului,
este cerul albastru al infinitului,
este cosmosul cu luna și cu stelele,
este soarele ce încălzește pământul,
este o floare rară ce în veci nu se ofilește,
este o bătălie, un război, o maturizare,
este dragostea însăși.

dragostea.

Omul frumos.

Unii oameni sunt frumoși numai pentru simplul motiv că toată viața au adunat doar frumusețe.

Am avut norocul de a întâlni mulți oameni frumoși. Îi recunoști ușor. Nu e vorba de trăsături fizice, este vorba despre acea împlinire sufletească ce pare a le inunda sufletul. În compania lor ai mereu zâmbetul pe buze și simți că te încarci cu energie vitală. S-au schimbat în momentul în care au învățat să primească mai multă iubire decât pot duce și să ofere mai multă dragoste decât este omenește posibil. Sunt oameni frumoși care te pot face fericită.

Oamenii aceștia transmit o frumusețe și o puritate aparte. Numai la ei găsești această simplitate a gesturilor, a cuvintelor, a trăirilor. Ei nu aruncă cuvinte mari, ci simt și transmit prin căldura lor cele mai frumoase cuvinte neauzite încă.

Viseaza!

Mă uit la mine, îmi strâng lacrimile în palmele goale, unde mi-e râsul de copil, bucuria din suflet?

Mereu apar momente grele, care ne marchează viaţa, dar nu trebuie să ne pierdem identitatea. Trebuie să rezistăm, să nu ne îmbrăcăm în această haină a durerii şi să uităm cine suntem. Dar cel mai imporant lucru este să nu uiți să visezi. Chiar dacă uneori ești micșorat de visele și de aspirațiile mărețe acoperite de plapuma eului tău, de dorințele care totuși au rămas neîmplinite trebuie să speri. Poate nu a venit vremea lor încă.

Îndrăznește să visezi orice ar fi! Se întâmplă ca și cei din jurul tău pot să-ți ofere un zâmbet aprobator pentru că și ei la rândul lor au avut și ei aceleași trăiri.

Păstrează-ți mereu visul viu!

Esti unic!

Nu uita niciodata ca faptul ca traiesti nu a fost ideea ta si ca o sa respiri nu a fost hotararea ta. Faptul ca traiesti a fost ideea Altcuiva si ca respiri, darul Lui pentru tine. Nimeni nu gandeste ca tine, nu simte, nu se manifesta asa cum o faci tu si nimeni nu zambeste ca tine. Nimeni nu vede cerul cum il vezi tu si nimeni nu stie ce stii tu.
Fata ta nu o mai are nimeni pe acest pamant si ochii tai ii ai doar tu. Esti unic pe intreg glob pentru ca Te-a creat asa cum esti. Esti bogat si bogatia ta nu sunt doar banii tai,ci si viata ta. Nimeni nu traieste ca tine. Esti dorit,nu esti un rod al intamplarii, sau o goana a naturii si fie ca iti canti viata in diezi sau bemoli,esti tot un gand al Lui Dumnezeu si inca unul genial!

Urme de pasi

Intr-o noapte, am visat ca mergeam pe o plaja alaturi de El. Pe cer puteam vedea scene din viata mea. Pentru fiecare scena am remarcat doua randuri de urme pe nisip. Un rand erau ale mele, iar celalalt ale Lui. Cand ultima scena din viata mi-a aparut inainte, am privit inapoia mea la urmele de pe nisip. Am observat ca de multe ori pe carare era doar un rand de urme de pasi. Am observat de asemenea ca acest lucru s-a intamplat in cele mai dificile momente din viata mea. Acest lucru m-a deranjat profund si L-am luat pe El  la intrebari. "Ai spus ca odata ce m-am hotarat sa Te urmez, vei merge alaturi de mine pana la capat. Dar observ ca cea mai grea perioada din viata mea a fost doar un rand de urme de pasi. Nu inteleg de ce m-ai parasit cand aveam cel mai tare nevoie de Tine". El mi-a raspuns: "Te iubesc si nu te-as parasi niciodata in vremurile grele si de suferinta. Cand ai vazut doar un rand de pasi ... acele urme erau ale Mele. Atunci eu te-am purtat in brate!".

Care este calitatea stralucirii tale?

"Ce usor! Este o intrebare chiar banala", imi spusesem eu.
"Dar, nu. Chiar este o intrebare interesanta si plina de substrat".
Cand iti cureti sufletul, atunci vei straluci si vei imparti prezenta lui Dumnezeu, dumnezeiasca si cereasca Lui stralucire. Sufletul iti va fi precum o oglinda curata, receptiva la lumina dumnezeiasca.
Hmm. Suflet precum oglinda. Dar de ce nu suflet asemeni diamantului? Ai vazut stralucirea unui diamant,   asa-i? Insa taietura unui diamant? Acesta ii determina gradul de stralucire.

Asa ca...orbesti tu lumea cu o astfel de stralucire? 

Doar nori.

O mare parte din frumusetea  lumii se datoreaza norilor. Neschimbatul albastru al unui cer frumos si insorit nu se compara totusi cu gloria norilor schimbatori. 
Pana si viata isi are norii ei. Ei ne dau umbra, ne invioreaza, dar uneori ne acopera cu intunericul noptii. Dar niciodata nu este un nor fara „stralucirea lui“.
Daca am putea vedea norii de sus – in toata gloria lor cu aspect de valuri, scaldati in reflexiile luminii, si maiestuosi ca Alpii – ne-am minuna de stralucirea lor magnifica.

Ii vedem numai de jos, deci cine ne va descrie „stralucirea“ care le scalda inaltimile si se reflecta din fiecare pisc al intinderii lor? Nu cumva fiecare strop de ploaie din ei soarbe insusiri datatoare de sanatate, care mai tarziu vor cadea pe pamant?
O daca ai putea sa vezi de sus durerile.  Doar asa ai putea cunoaste frumusetea curcubeului de culori care se reflecta.

P.S: Aceste ganduri le-am primit de la o prietena foarte draga mie.

Invierea.

"E rusinos si respingator, e respingator si rusinos", cugetam intre timp. "Totul e respingator si rusinos", repetam eu pentru sine.
Murdaria sufletului este atat de grea, incat in prima clipa m-am indoit de posibilitatea unei regenerari. "Doar am incercat nu o data sa ma schimb, sa fiu mai bun, si nu mi-a iesit nimic, - vorbea in sufletul meu glasul ispitei, - pentru ce mai incerci? Nu esti tu singurul, toti sunt asa, pentru ca asa este viata", - imi spunea acel glas. Dar in mine s-a trezit fiinta spirituala libera, singura adevarata, singura puternica, singura vesnica. Si eu nu puteam sa nu cred in ea. Oricat de mare ar fi fost distanta si cel spre care asipram, pentru fiinta spirituala trezita in mine parea totul cu putinta.
"Voi rupe acest paienjenis de minciuni in care m-am prins oricat de greu ar fi, voi recunoaste totul, voi spune tuturor adevarul, voi pune adevarul in faptele mele," - spuneam eu hotarata si cu glas tare. 

Daca ai fi tu...

dacă ai fi tu
ai alege lumina,
dacă ai fi tu
ar înverzi grădina.

dacă ai fi tu
vorbe cernute,
dacă ai fi tu
ore tăcute.

dacă ai fi tu
parfum de ploaie,
dacă ai fi tu
căldură-n odaie.

dacă ai fi tu
o mare albastră,
dacă ai fi tu
o floare în glastră.

dacă ai fi tu
linişte-n pernă,
dacă ai fi tu
iubire eternă.

Pick yourself.

It’s an important message to me. Because even though I know as a believer that my identity is solid in Christ, if I don’t decide to believe it for myself then it won’t impact the way I love, the way I live, or the way I work.

Cine asculta?

Cine asculta?

"S-a sfarsit! A fost doar un vis."

Degete reci imi mangaie pleoapele.

“Unde sunt?”

“Esti aici, cu mine!”

“O, ce vis lung si încurcat …

Parea ca nu se va sfarsi niciodata.”

“Povesteste-mi!”

“Ce bun esti Tu cu mine!

Ma asculti, ma intelegi! Mi-ai lipsit atat!

Unde erai Tu in timp ce eu eram in vis?”

“Aici, … langa tine, veghiind.”

Lacrimi mari si calde imi scalda trupul, topindu-l.

"Ce bine ca s-a sfarsit!”