Cuvinte.

Imaginează-ți cum a arătat primul cuvânt din univers, cel de la care s-a creat toată realitatea pe care o cunoaştem.

Uneori cuvintele curg prin degetele cuiva, la început grele și bolovănoase. Apoi își așteaptă șlefuirea, zâmbetul sau lacrima, bucuria sau durerea, voința, puterea, strigătul de neputință care cere îndurare, aruncate undeva în golurile unui suflet aflat într-o zvârcolire continuă. 

Uneori, după ce au împovărat pagini și umeri, cuvintele încep să muște ca niște animale. Se strâng, la început, două, trei, patru… Devin propoziții, apoi fraze, apoi paragrafe, capitole…  

Uneori în locul cuvintelor apar lacrimi. Dar mai bine ar fi să apară zâmbete prin cuvinte frumoase, rotunjite, calde și sincere. Oamenii privesc acele cuvinte ca pe ceva strălucitor, ceva încărcat de căldură, de magie.

Iar acum o întrebare: pentru ce folosim noi cel mai des cuvintele? Pentru a aduce zâmbete sau lacrimi?