O scoica...

“O scoică spunea vecinei sale: "Simt într-adevăr o mare durere în mine. Este ceva greu și rotund și sunt extenuată." Cealaltă scoică răspunde cu o plăcere arogantă: "Fie lăudate cerul și marea, eu nu simt nicio durere. Mă simt bine și sunt sănătoasă atât pe dinafară cât și pe dinăutru." Trecea în acel moment un crab și le auzi pe cele două scoici și spuse celei care se simțea bine și era sănătoasă: "Da, tu te simți bine și ești sănătoasă, dar durerea pe care o poartă vecina ta în ea este o perlă de-o frumusețe extraordinară. Este darul cel mai mare atunci când i se strecoară în interior un firicel de nisip, un grăunte infim care o rănește, o face sa plângă, să strige, să dispere. Zi după zi, transformă durerea ei într-o perlă: este lucrarea cea mai frumoasă a naturii." Când ai o durere în sufletul tău, un fir de nisip adus de vânturile vieții care îți provoacă în interior o suferință, nu uita de pilda celor două scoici: urmărește perla care va ieși din tine și sufletul tău ca urmare a acestei dureri, urmărește-ți creșterea. Numai prin încercări devenim valoroși cu adevărat.” (Bruno Ferrero)