Urme de pasi

Intr-o noapte, am visat ca mergeam pe o plaja alaturi de El. Pe cer puteam vedea scene din viata mea. Pentru fiecare scena am remarcat doua randuri de urme pe nisip. Un rand erau ale mele, iar celalalt ale Lui. Cand ultima scena din viata mi-a aparut inainte, am privit inapoia mea la urmele de pe nisip. Am observat ca de multe ori pe carare era doar un rand de urme de pasi. Am observat de asemenea ca acest lucru s-a intamplat in cele mai dificile momente din viata mea. Acest lucru m-a deranjat profund si L-am luat pe El  la intrebari. "Ai spus ca odata ce m-am hotarat sa Te urmez, vei merge alaturi de mine pana la capat. Dar observ ca cea mai grea perioada din viata mea a fost doar un rand de urme de pasi. Nu inteleg de ce m-ai parasit cand aveam cel mai tare nevoie de Tine". El mi-a raspuns: "Te iubesc si nu te-as parasi niciodata in vremurile grele si de suferinta. Cand ai vazut doar un rand de pasi ... acele urme erau ale Mele. Atunci eu te-am purtat in brate!".

Care este calitatea stralucirii tale?

"Ce usor! Este o intrebare chiar banala", imi spusesem eu.
"Dar, nu. Chiar este o intrebare interesanta si plina de substrat".
Cand iti cureti sufletul, atunci vei straluci si vei imparti prezenta lui Dumnezeu, dumnezeiasca si cereasca Lui stralucire. Sufletul iti va fi precum o oglinda curata, receptiva la lumina dumnezeiasca.
Hmm. Suflet precum oglinda. Dar de ce nu suflet asemeni diamantului? Ai vazut stralucirea unui diamant,   asa-i? Insa taietura unui diamant? Acesta ii determina gradul de stralucire.

Asa ca...orbesti tu lumea cu o astfel de stralucire? 

Doar nori.

O mare parte din frumusetea  lumii se datoreaza norilor. Neschimbatul albastru al unui cer frumos si insorit nu se compara totusi cu gloria norilor schimbatori. 
Pana si viata isi are norii ei. Ei ne dau umbra, ne invioreaza, dar uneori ne acopera cu intunericul noptii. Dar niciodata nu este un nor fara „stralucirea lui“.
Daca am putea vedea norii de sus – in toata gloria lor cu aspect de valuri, scaldati in reflexiile luminii, si maiestuosi ca Alpii – ne-am minuna de stralucirea lor magnifica.

Ii vedem numai de jos, deci cine ne va descrie „stralucirea“ care le scalda inaltimile si se reflecta din fiecare pisc al intinderii lor? Nu cumva fiecare strop de ploaie din ei soarbe insusiri datatoare de sanatate, care mai tarziu vor cadea pe pamant?
O daca ai putea sa vezi de sus durerile.  Doar asa ai putea cunoaste frumusetea curcubeului de culori care se reflecta.

P.S: Aceste ganduri le-am primit de la o prietena foarte draga mie.

Invierea.

"E rusinos si respingator, e respingator si rusinos", cugetam intre timp. "Totul e respingator si rusinos", repetam eu pentru sine.
Murdaria sufletului este atat de grea, incat in prima clipa m-am indoit de posibilitatea unei regenerari. "Doar am incercat nu o data sa ma schimb, sa fiu mai bun, si nu mi-a iesit nimic, - vorbea in sufletul meu glasul ispitei, - pentru ce mai incerci? Nu esti tu singurul, toti sunt asa, pentru ca asa este viata", - imi spunea acel glas. Dar in mine s-a trezit fiinta spirituala libera, singura adevarata, singura puternica, singura vesnica. Si eu nu puteam sa nu cred in ea. Oricat de mare ar fi fost distanta si cel spre care asipram, pentru fiinta spirituala trezita in mine parea totul cu putinta.
"Voi rupe acest paienjenis de minciuni in care m-am prins oricat de greu ar fi, voi recunoaste totul, voi spune tuturor adevarul, voi pune adevarul in faptele mele," - spuneam eu hotarata si cu glas tare. 

Daca ai fi tu...

dacă ai fi tu
ai alege lumina,
dacă ai fi tu
ar înverzi grădina.

dacă ai fi tu
vorbe cernute,
dacă ai fi tu
ore tăcute.

dacă ai fi tu
parfum de ploaie,
dacă ai fi tu
căldură-n odaie.

dacă ai fi tu
o mare albastră,
dacă ai fi tu
o floare în glastră.

dacă ai fi tu
linişte-n pernă,
dacă ai fi tu
iubire eternă.

Pick yourself.

It’s an important message to me. Because even though I know as a believer that my identity is solid in Christ, if I don’t decide to believe it for myself then it won’t impact the way I love, the way I live, or the way I work.

Cine asculta?

Cine asculta?

"S-a sfarsit! A fost doar un vis."

Degete reci imi mangaie pleoapele.

“Unde sunt?”

“Esti aici, cu mine!”

“O, ce vis lung si încurcat …

Parea ca nu se va sfarsi niciodata.”

“Povesteste-mi!”

“Ce bun esti Tu cu mine!

Ma asculti, ma intelegi! Mi-ai lipsit atat!

Unde erai Tu in timp ce eu eram in vis?”

“Aici, … langa tine, veghiind.”

Lacrimi mari si calde imi scalda trupul, topindu-l.

"Ce bine ca s-a sfarsit!”